mediocritas

am imbatranit. eram tanar. eram adolescent si ma stiam scriitor. ma gandeam cu serenitate la premiul nobil si stiam ca as putea ajunge la acest nivel. aveam in minte niste proiecte literare despre care nu vorbeam nimanui si daca o faceam o faceam cu mandrie si misticism. ma stiam salvatorul culturii si literaturii romanesti, ma stiam racordatorul literaturii romanesti la cel european, ma stiam cel mai brav fiu al basarabiei, ma stiam promotor si ideator de stiluri si curente noi, postpostpostmoderne, ma stiam original si rebel si imi era de ajuns. fusesem si poet dar renuntasem intre timp pentru ca descoperii poezia neserioasa. ma stiam inca prea tanar ca sa incerc, stiam ca trebuie sa am rabdare si sa mai cresc, sami las proiectele literare sa mai musteasca, sa se mai coaca, sa se matureze, si asta a fost cea mai inteleapta alegere a mea. mai mult decat ambitios eram increzut si increzator in potentialul meu. ma stiam si realist. imi stiam limitele, ma stiam provincial, ma stiam incepator si adolescentin, dar stiam ca voi creste. stiam ca trebuie sa investesc in mine. sa citesc mult. si mai mult. totul. stiam ca trebuie sa invat romana si sa o invat bine. asa ca sami pot depasi complexul si conditia de moldovean provincial. dar ma banuiam national. national si pe urma universal.

am imbatranit prea repede. prea repede ca sa mai apuc sa debutez, sa apuc sa mai termin de scris vreo proza. nici macar so incep. o proza adevarata, revolutionara. gloria si recunoasterea vin greu si tarziu. si trebuie sa dai din coate, sa impingi, sa urli ca sa te faci auzit. astea nus de mine. eu intotdeauna asteptand altii sa vina la mine si sami ceara, scrie, ai talent. am ramas mediocru. as fi ramas mediocru daca as fi incercat.

pe urma a trebuit sa invat o limba noua. o limba noua inainte sa fi reusit sa invat bine romaneste, dar bine intratat ca sa pot fi un scriitor universal. stiam ca trebuie mult timp ca sa poti invata o limba straina bine intratat incat sa poti scrie, gandi si scrie in acea limba. ca voi ramane iremediabil mediocru. mediocru pentru totdeauna sau pentru prea mult timp. miam zis ca as putea compensa necunoasterea romanei cu stilul, cu originalitatea. voi face tocmai din handicapul meu un stil, un curent, un limbaj nou si revolutionar. oricum erau deja primele semne ale moldovenismului provincial lansat de pavelstratan planetamoldovei si carlasdrim. numi ramane decat sa transpun stilul si succesul lor in literatura, sa depasesc pe ceilalti diletanti genul pablohosa sau vakulowski. si as putea so fac si cu limba nou invatata. nici nu mai trebuie sa o invat bine ca sa pot scrie ca unul deal lor, o voi face ca unul din exterior, ca un strain, caruia i se poate ingadui. stilul meu va fi gugle translate. suntem in postmodernism, ce naiba, acesta e stilul meu, limbajul meu, si e original si natural. si mai ales natural.

intre timp imi lasasem proiectele literare vechi sa sa coaca si adaugam altele noi.

intre timp devenisem religios. religia incepuse sami concureze literatura. poate ca sami ascund mediocritatea literara. ma descoperii guru, ma descoperii buda si gizas, initiator de o religie noua, salvatoare, adevarata si buna.

si incepusem sa predic. facusem senzatie. mai mult decat asteptasem. creasem in cei ce ma ascultau crize spirituale, miar fi fost de ajuns sa le intind mana ca sa le dau botezul. dar ca intotdeauna prea mandru ca sa chem, sa cer. intotdeauna asteptand ceilalti sa vina la mine, ceilalti sa ma intrebe, ceilalti sami ceara. proiecte abandonate la jumatate numai asta sa insemne, ca nu cred nici macar eu in ele, ca sunt pleava. ca sunt mediocru.

si incet incet devenii nirvanic, budist. gasii o placere in a renunta. placere simtind cum imi las proiectele mele revolutionare, literare si religioase si filozofice si politice sa se stinga, sa se lichefieze. o stare ca a sinucigasilor probabil. descoperii ca nu trebuie sa conving pe nimeni si asta ma facuse nirvanic. ma imbatranise. o singura opera. renuntarile mele. sinuciderile mele. implinirile mele.

am ramas mediocru, dar mediocru anonim. nu apucasem sa incerc sa conving pe nimeni si asta e cea mai mare salvare a mea, revelatia mea. de aceea dezgustat de toate imperativele celorlalti, de dovezile, de concluziile, de certitudinile lor. fiecare mediocru pe cont propriu. nu ma convingi cu nimic. impasibil ca un mosneag. sceptic ca un mosneag. ironic ca un mosneag. indiferent ca un mosneag. implinit si impacat ca un mosneag.

mediocru, dar gratis.

vreau sa fiu batran.

Reclame

blogarii cei mai tristi oameni

ptca frustrati. naivi. introversi. sensibili. si mai ales frustrati si naivi ptca au un plan mare, un plan genial, ptca se cred superiori, se cred purtatori de cuvant si lansatori de opinie, se cred scriitori, psihologi, analisti politici, economisti, sexologi sau chiar filozofi. in definitiv filozof poate fi oricine, ajunge sal citezi pe kant sau socrate, pe cioran sau nitzche (cum se scrie? (in schimb stiu cum se scrie schopenhauer si shakespeeare)). blogarii ptca epuizati. explodeaza la inceput (probabil) ceea ce ia framantat sau fac numai pâs si pe urma nimic, nihil, numai pas pas pas despre badea si maruta si basescu si ponta. naivi si frustrati ptca alearga dupa o suta de folowers si se cred immportanti sau nu se cred si atunci frustati incep sai urasca pe cei mai mari cu o mie de folowers si cred ca acestia au dat lovitura, au o mie de euro pe luna si fac bani acasa, ceea ce ei nu au reusit. si ceea ce e mai enervant e ca nimeni dintre cei mari nu are nimic de zis, nici acestia, abia cu ceva noroc sau smecherie au ajuns acolo unde sunt, in schimb afisarile lor sunt goale, pleava, apa, toti ar putea sa scrie asa. di iata alta nedreptate. iata ca nedreptatea care tea strivit toata viata si tea alungat acum pe blog ca sati iei tu soarta in maini si sati faci tu dreptate, iata ca e la fel si aici, mereu nedreptatit, mereu prostit de cei mai smecheri. zero bani de pe net, zero bani de acasa, zero bani de pe blog, nu esti important. eu nu asa eu nu asa eu nu asa.

 

ptca eu stiu. ptca eu trecut peste toate astea. pentru ca eu superior. ptca eu mai mult decat frusrtat si naiv. eu fanatic. eu mizantrop. eu ma doarencot. ptca eu sfant. sfant ptca apostat mai intai, ateu pe urma si acum mior, eu singur cu religia mea, singurimpotrivatuturor. eu rebel. eu nihilist. eu neniist. eu cu razboilu si crimele si blasfemiile mele, eu cu muteniile si urletele mele. nu dau socoteala nimanui. ma sinuucid si renasc ori de cat ori imi pare. sunt un om liber. si mai ales singur. pentru ca mizantrop. si nu mai trebuie sami urlu frustrarile si neimplinirile, eu nu pentru o mie de euro pe luna si o mie de vizitatori pe zi. ptca nam nimic de spus nimanui. tot ce am e aici. numai aceste cuuvinte pe care azi sa le urlu si maine sa le rad ptca ieri planse si refuzate si innecate in gat. pentru ca eu autonom si suficient. ptca eu androgen.

ptca eu virgin. (vai, acum ai aflat dece, un frustrat sexual!)

ptca eu dumnezeu. si e reliigia mea care imi da dreptul sa o spun, nu ptca sunt bolnav ori narcisist ori altceva (scrie la comentarii toate batjocurelele care iti urla in urechi acum,

faker ai laik it ai laik it!)

punct

shine bright (vii)

Rasuflai, ah mandria mea, ah ultima data umilit. Controlai sampania, turnai putinul ramas in paharul meu, ea si-l pastra pe al ei plin, „cincin”, ah spusesem vorbe incredibile si mincinoase, nu m-as fi intors niciodata, nici pentru ea si pentru nimic in lume, no way back. Imi mutasem ochii peste lac, peste apa albastra. Ea imi povestea despre cele trei mii de euro sau ceva asemanator pe care statul ni le da celor care se intorc sa fie profesori in sat si ca director la liceul din satul ei si ca ne va fi bine, pe malul celalalt oamenii si masinile erau mici, din cand in cand urletele si rasetele lor ajungeau la noi, apa tremuratoare, soarele amiezii pe apa, Shine bright like a diamond shine bright like a diamond find light in the beautiful sea I choose to be happy you and I you and I we’re like diamonds in the sky you’re a shooting star I see a vision of ecstasy when you hold me I’m alive we’re like diamonds in the sky I knew that we’d become one right away oh right away at first sight. Sampania noastra terminata, paharul meu pe jumatate, ma gandeam cum sa termin Virginiti. „Se va numi şain brait laic a daimond”, „ce?”, „ultimul capitol despre noi”, agitata sampania in paharul meu de unica folosinta, „ultimul cincin trebuie si el sa se numeasca şain brait laic a diamond”. Tacea. Tacuram amandoi. „Cate apeluri pierdute ai?” Imi mutai ochii peste apa. „Cum ne vom desparti?”, „ah, fara telenovele”, rasei. „Nu ne vom desparti, noi niciodata nici nu ne-am regasit sau gasit ca sa putem spunem ca ne despartim, noi dintotdeauna straini, virgini”, „da virgini, imi place”, „de aceea Virginiti, stii cum scris VIRGINITI?, asa”, scrijelit virginiti cu un betisor pe pamantul umed, zambi. „Sa terminam sampania”, „da”, „ultima data, şainbrait”, „si tu, şainbrait”, „stii cum se scrie ŞAINBRAIT?”, zambi, „cincin”. Patrusutetreisprezece scari Valea morilor, scuarul Ion Aldea Teaodorovici, Mateevici, pe Vlaicu Parcalab la vale, Kogalniceanu, Alecsandri, „pana aici”, „da, pana aici”. Ochi in ochi. Muti. Orbi. Ii intinsei palma dreapta, ea stanga, inelul cu diamant. Ma gandeam ca acum si asa se sfarseste Virginiti, ma gandeam ce trebuie sa spun si sa fac, ma gandeam ca ne descopeream iarasi stingheri si dupa toate straini, straini ca prima data cand ii cerui mana si ea imi raspunse nudaumana, acum ne-o dadusem dar strangerea nostra de mana era si ea stinghera si neconvingatoare ca si toate nuurile ei, ca si pumnii pe care mi-i implanta in piept cand incercam s-o cuprind, ma gandeam ca daca as incerca s-o cuprind acum mi s-ar fi inclestat de gat si ca povara si piatra si fundul marii si eu va fi trebuit sa ma tradez din nou pentru a cata oara. „Stii, cand ai incercat sa-mi scoti inelul”, imi arata inelul cu diamant, zambi, „nu e acesta, inelul de logodna il port la mana dreaptă, iată”.

Sfarsit

(ultima bucata din ultimul capitol din Virginiti)

shine bright (vi)

„Te vei ruina. Vei divorta. Vei avea copii pentru ca vei cauta sa dai un sens vietii tale si vei vrea copii, vei cauta iluzia implinirii. Si copiii vor creste, abia vor creste si-ti vor da de inteles ca vor sa fie si ei liberi, ca esti mama da dar numai atat, ca nu e proprietatea ta si nu ai niciun drept sa le tai aripile ca sa nu poata zbura, si in cele din urma vor zbura pentru ca e natural s-o faca, toate pasarile zboara pentru ca au aripi si pot s-o faca. Si va fi tarziu, ah, din ce in ce mai tariu si tot mai tarziu ca sa mai poti intoarce ceva inapoi, ca sa te mai hotarasti sa incerci, din ce in ce mai slabita si mai fricoasa ca sa incerci sa schimbi. Ruinata pentru tot restul vietii. Sau poate da, o vei face, tarziu sau nu atat de tarziu si cat mai devreme o vei face cu atat mai bine, da, fa-o, poate esti atat de curajoasa ca sa vrei sa faci toate astea si sa treci mai departe, fa-o, respectele mele, milf. Pastreaza-ti frumusetea sau redescopera-ti frumusetea cat mai curand, sclavizeaza-te cat mai repede ca sa te poti elibera cat mai curand, marita-te si divorteaza si creste-ti copilul si lasa-l sa zboare, mother i’d like to fuck, nicio problema, respectele mele, ba chiar cu atat mai mult respectele mele pentru ca fie ai stiut si ai vrut sa te frigi fie te-ai fript si acum stii cum e dar ai avut curaj si tarie sa renasti, te redescoperi pustoaica, te duci in parc sa alergi si mergi la sala si iesi seara in oras si accepti orice provocare fara nicio remuscare pentru ca esti prea coapta ca sa te ascunzi sau sa nu mai recunosti ca e vorba doar de placere, ca totul se rezuma la sex, totul e o chestiune de calitate. Respectele mele. Sunt altele care n-o vor face, vor alege sa-si continuie viata lor alaturi de barbatul lor, de calaul lor cu care vor cauta sa se impace, sa-l accepte asa cum e, prea fricoase sa aleaga ceva mai bun, altceva, prea fricoase sa schimbe, ah, cei mai multi sunt terorizati sa schimbe, sa incerce ceva nou, sa riste, asa cum tu acum, ma privesti si ma sculti si ma crezi si te conving si totusi nu, taci, si ne vom desparti si in seara asta straini ca si pana acum, vei zice s-o lasam pe data viitoare, ca ai nevoie de timp si cand te vei reculege singura acasa cu toate temerile tale amplificate la cub si patrat vei ruina tot castelul meu construit din aceste vorbe, toata temelia pe care o construiesc acum cu fiecare cuvant ca sa te conving de sinceriatea mea, asculta-ma”, apucandu-i una dintre palme, „asulta-ma” si ea dandu-mi-o si pe cealalta, „ce faci?”, „asculta-ma, o sa te ruinezi, si tu ca si toate celelalte, n-o face, de ce vrei s-o faci si de ce trebuie s-o faci numaidecat” Shine bright like a diamond shine bright like a diamond find light in the beautiful sea, „mai ai timp si nu te grabi, hei, ai toata viata in fata, esti tanara si frumoassa, hei, esti cea mai frumoasa fata de la facultate si cea mai frumoasa fata din oras, nu te ruina” when you hold me, I’m alive we’re like diamonds in the sky ii stransei degetele in palma „te voi salva, asteapta-ma, ma voi intoarce si te voi salva, te voi scoate din groapa asta, meriti mai mult” Shine bright like a diamond shine bright like a diamond find light in the beautiful sea I choose to be happy you and I, „te voi elibera, nu-ti promit nimic si-ti voi ramane pentru tot restul vietii un strain si tu straina, dar te voi elibera, libera” when you hold me, I’m alive we’re like diamonds in the sky „intelegi ce-ti vorbesc, unicul lucru pe care ti-l pot face si darui, ma voi intoarce sa te salvez numai nu te sinucide intre timp, intelegi ce ti se intampla, imi vei deveni indiferenta si te voi uita, te voi dispretui un pic si apoi te voi umili uitandu-te, uitandu-te ultima data si definitiv, nu voi intoarce capul inapoi niciodata si nu te voi mai auzi” Shine bright like a diamond shine bright, „ramai asa si pastreaza-te asa, virgina, virgina in cuget si in simtire, in suflet, nu-mi pasa si nu vreau virginitatea ta, daruieste-o cui vrei si de cate ori vrei dar nu face asta, nu te marita, m-auzi, n-o face, nu esti obligata” I knew that we’d become one right away incercai sa-i scot inelul de logodna, isi retrase curentata mana, i-o prinsei din nou si-i strivii degetele in stransoarea mea, „scoate-l, ramai libera, fa-o acum, simbolic, vezi ca nu ai de pierdut nimic” Shine bright like a diamond „pastreaza-te libera si pentru totdeauna libera, ma voi intoarce dupa tine, vei vedea, te voi uita un pic si ma vei uita si tu, ne vom rataci un pic si din nou unul de celalalt dar ne vom regasi pentru ca nu ne vom uita”, we’re like diamonds in the sky you’re a shooting star I see, a vision of ecstasy when you hold me „pentru ca ne vom cauta si ne vom regasi, o sa vezi, ai toata viata in fata, nu te grabi sa imbatranesti, nu te ofili, te vei ruina si atunci o sa ma tradezi si tu pe mine si eu pe tine, va trebui sa te tradez pentru ca vei fi pierduta, ma-ntelegi, mama cu copii, imbatranita si pierduta iremediabil, straini pentru totdeauna, nu te voi mai auzi niciodata, n-o face”, incercam sa-i dessurubez inelul de cununie, i-l descoperii cu dimant si stramt, prea stramt ca sa reusesc sa i-l scot, „scoate-ti-l, nu simti, simte-l cum ti-e stramt, nu-ti spune nimic, nu intelegi, e acelasi inel care o sa te sufoce foarte curand”, renuntai la inel si-i inclestai incheietura mainii mimand stransoarea unei bratele stramte, „asa, simti, cu cine ai fost cu cine ai vorbit unde ai fost, nu apa nu lumina nu caldura, te vei ofili, vei imbatrani si atunci nu te voi mai recunoaste”, find light in the beautiful sea, I choose to be happy mana retrasa, degetele stranse in pumn.

bucata din VIRGINITI

shine bright (v)

„Acesta este deci modelul tau? Si macar daca ar fi al tau dar nu e pentru ca nu e meritul tau, nu ai fost tu a-l inventa sau a hotari ceva, ah nu, ti-a fost dat pe tava, ba chiar bagat pe gat cand inca erai inconstienta si tu l-ai inghitit cuminte fara sa stii ce inghiti ca sa te trezesti acum si sa-i simti efectele, ce sa simti, nu simti tu nimic, doar indeplinesti comenzile acelei pastile, e tocmai organismul tau care actioneza fara tine, fara sa te intrebe pot, permiteti, e voie? Virgina, si virgina pana cand? si virgina pentru ce? Pentru a te darui in noaptea nuntii tale, ah ok, cat de romantic si poetic, cearsaful patat de sange va fi dansat si celebrat si apoi ce? Principiul tau respectat si implinit si apoi ce? Pentru cine? Asa, ca toate celelalte, ruinate pentru tot restul vietii alaturi de un barbat pe care sa-l vezi ingrasandu-se in fiecare zi si care sa nu te vada pe tine ingrasandu-te si ruinandu-te in fiecare zi sau daca s-o faca doar pentru interesul lui egoist de a te pastra buna pentru a-si consuma mecanica zilnica de un sfert de ora inainte de somn sau dimineata in zilele libere? Deci asta e ceea ce vrei, acesta modelul tau? Si apoi ce? Si pana cand? Pentru ca mai devreme sau mai tarziu iti va deveni dezgustator, mai devreme sau mai tarziu casa si dormitorul tau se vor transforma intr-o puscarie si barbatul caruia ai ales sa-i daruiesti virginitatea ta, indiferent si mai ales golit, pustiit, ajungand in scurt timp a-i cunaoste gandurile si cuvintele, intai plictisita si apoi terorizata de a le auzi din nou iarasi si iarasi in fiecare seara intr-o mecanica fara sfarsit, acest om, ales din dragoste sa-ti devina intai neinteresant si apoi dezgustator si apoi unicul si cel mai mare dusman al tau, pentru ca el ti-a ruinat viata, el cu nuurile lui si cu intrebarile si reprosurile, cu amenintarile si suspiciunile, cu tiraniile si sicanele lui. Pentru ca asa se sfarseste de fiecare data, toti ajung in acest punct. Unii mai slabi si neputinciosi, mai vulnerabili care stiu si de aceea precauti ca sa nu ajunga aici nu isi pun multe intrebari, inchid ochii, inghit, accepta si merg mai departe. Oameni slabi care nu pot hotari nimic, care asteapta sa fie manati, care nu-si pun intrebari si de aceea stau impacati in mlastina lor. Din cand in cand se plictisesc si mai fac cate un copil. Si atunci copiii cresc, te mai distreaza, iti dau iluzia implinirii, te mentin ocupata, iata, e tocmai acsta cuvantul, ocupata, sa nu ai niciun minut ragaz sa fii singura, sa te opresti, sa te intrebi, unde ma duc, ce fac, cum fac, de ce mi se intampla toate astea si daca e bine si corect sa se intample. Cele mai teribile intrebari, dar acestia oameni care nu-si pun intrebari, oameni preocupati sa traiasca repede, contra timpului, in week-end si vacantele de cate doua saptamani vara sa le faca pe toate, sa le incerce pe toate, sa se duca peste tot ca sa se simta impliniti, repetand acest perpetuum mobile pana la batranete ca sa zica in sfarsit ah che vita di merda. Dar tu nu esti ca ei. De aceea esti acum in fata mea si de aceea iti vorbesc acum, tu nu esti ca ei. Tu esti ca mine, sau aproape ca mine, ai putea fi ca mine. Pentru ca e impotriva naturii, pentru ca suntem nascuti sa fim liberi, suntem animale salbatice noi, vrem o padure larga in care sa alergam si sa vanam, sa fim stapani fara a da lamuriri nimanui, si ca animale salbatice suntem gata sa fim mancati aparand aceasta padure, libertatea noastra. Noi nu domesticiti, nu corupti, nu viciati si mai ales nu captivi. Prea mari, asa incat sa ne simtim stramti in orice fel de cusca, fie ca aceasta cusca se numeste religie, casatorie, fidelidate sau obligatie, sau ce va zice lumea sau asa face toata lumea. Noi suntem singuriinmpotrivatuturor, suntem cei care hotarasc jocul si regulile. Suntem cei care pun intrebari si cauta raspunsuri, oameni prea curajosi ca sa fuga de aceste raspunsuri si curajosi ca sa se opreasca si sa intrebe de ce si sa urle nu!”

bucata din VIRGINITI

shine bright (iv)

„Si ce vei face tu mireasa maine, ce peste o luna sau un an sau trei? noaptea tarzie treaza alaturi de barbatul tau care doarme impacat si strain langa tine, vinovat si calau, omul pe care nu l-ai iubit niciodata si pe care acum intelegi ca il urasti cel mai mult si mai ales il urasti pentru ca nu poti spune asta si il urasti ca ar putea pe urma sau deja a inteles ca il urasti pentru ca e atata de mare si clara ura ta ca nu o vei putea niciodata ascunde, tot ce astepti si speri acum este urletul copilului tau trezit speriat sau infometat ca sa-l auzi razbunandu-ti neputinta si spaimele si neplansul si muteniile tale, sa-l auzi urland si plangand plansul si prabusirile tale ca sa te scoli din asternut protectoare ca cea mai buna mama din lume ca sa-l linistesti, ca sa te linistesti pe tine insati, sa te renasti cu el, ca sa-i promiti eliberarile tale tradate, ca sa te sacrifici, ca sa daruiesti lui ceea ce mai ai de daruit, ca sa renunti la ceea ce mai ai viu si liber si al tau in tine, asadar te crezi libera, ai crezut vreodata ca ai fost sau ca vei fi, dar nu esti, de aceea dispretul meu pentru tine, de aceea violentele mele impotriva ta, de aceea cruzimile si animalitatile mele pentru tine, ca sa te trezesc, eu maestrul nemilos care sa-si maltrateze discipolul preferat, sa-l umileasca cu cele mai grele munci, ca sa inveti, ca sa te eliberezi, ca sa gusti si descoperi libertatile tale pe care in curand le vei trada fara sa le fi cunoscut vreodata si tocmai de aceea, ca nu le vei cunoaste niciodata, si mai ales de asta, pentru ca stiam ca nu le vei cunoaste niciodata. Trebuia sa te las sa te impiedici, sa cazi, sa te frigi, sa te tai, sa te frangi ca sa inveti prapastiile, jaraticul, lamele si colturile, trebuia sa plangi, sa ma dispretuiesti si sa ma urasti ca sa ma descoperi pe urma liber si sa ma invidiezi, sa ma cersesti si sa ma idolatrizezi, nimic din toate astea, tu sclavo, te crezi libera, niciodata niciodata.” O eliberai ca sa umplu paharele, „Asculta, daca tot ai decis sa nu raspunzi de ce nu lasi sa se auda cantecul, mi se pare ca rihanna va fi tema pentru ultimadata a noastra, cincin, pentru… pentru… pentru sotia mea imposibila!” Golii paharul, ea nu. „De ce imposibila?” si glasul ii tremura, ah incercase sa sopteasca sau nu avu putere si curaj sa intrebe cu tot glasul, intrebarea ei un repros, pieptul umflandu-i-se sacadat, ii vedeam tulburarea si stralucirea ochilor. Ne pastraram muti si orbi. Ma gandeam ca probabil trebuia sa fie sfarsitul potrivit pentru scriitura mea, ca trebuia sa ma pastrez mut si orb, demn si mai ales sa nu ma tradez tulburat in acel moment, sa ma scol si sa plec fara niciun alt cuvant, ca sunt liber si ca dintotdeauna am fost si m-am dorit sa fiu si a trebuit si trebuie sa raman liber, ca bratele ei incolacite in jurul gatului meu o povara, o piatra care sa ma traga la fundul marii, ca acesta era romanul despre ea, o femeie ruinata, acolo virgina si inflorind de sangele cu care tulburarea ii colora obrajii, sotia mea imposibila, ruinata si straina, dintotdeauna straina, ca nu trebuia sa intind mana s-o salvez, ca nu trebuia si ca nu puteam, ea doar un personaj si ca mai ales trebuia sa ma pastrez orb si mut shine bright like a diamond.

bucata din VIRGINITI

shine bright (iii)

Stanga mea strivindu-i de genunchi antebratul drept, dreapta strangandu-i incheietura stangii, intins peste rucsacul dintre noi, ochi in ochi, nemiscati, cu telefonul intre noi vibrand, fara a se impotrivi, fara a controla cine o cauta, fara a spune ceva, pe langa noi un montainbike, pe langa noi mai la vale lacul si oamenii, imprejurul nostru verde si liniste si umbra, sampania destupata „de ce ma privesti asa?” oftat, mutat privirea in vale, in vale lacul cu apa albastra, oameni mici imprejului lui, apa stralucitoare si tremuratoare sub soarele amiezii, cincin, golit paharul „la ce te gandesti?” „la tine, ca n-am putut sa te salvez, ca esti iremediabil pierduta si sacrificata, ca nu esti sigura, ca ti-am insamantat microbul in san, ca vei strange dintii cand vei zice da, ca n-ai avut niciodata curajul si nu vei avea niciodata curajul sa zici nu, ca vei avea destula tarie sa zici da acolo in altar numai pentru ca nu ma vei sti acolo pe langa tine, pentru ca ma vei crede si vrea iremediabil pierdut si uitat si ca daca in acel moment ma vei vedea si ma vei sti acolo” ochii buzele fruntea tamplele parul sampania rucsacul telefonul ora „despre renuntarile tale, despre tradarile tale, despre concesiile tale, despre sacrificarile si sinuciderile tale, despre lacrimile tale neplanse cand te vei descoperi strivita de un corp prea greu si prea respingator ca de un animal si care te va tari in animalitatea sa si pe tine, despre prostituarile tale cand vei descoperi ca orice concesie facuta nu te-a implinit, nu te-a impacat si nu te-a resemnat ci doar ti-a retezat largimile si adancimile orizontului tau ca o miopie, ca descendenta asta duce catre ofilire si mai ales ca da, te trezesti acum mama legata si imprigionata de cununie, de niste legi straine si neintelese si opresive pe care le intelegi abia acum si asta nu ca sa te elibereze, nu ca sa explodezi, ci ca sa-ti descoperi si sa-ti plangi si refuzi si inneci mandriile tale, ca nu te-ai eliberat de incertitudinile si asteptarile tale adolescentine, ca nu te-au imputernicit toate refuzurile si toate neprihanirile tale ca sa-ti vezi acum ca sub o alta lumina ceea ce dintotdeauna ai banuit, ca zambetul tau de mireasa a fost fals fals fals fals si ca ai asteptat dar ai asteptat pana in ultimul moment si cand ai amanat pana in ultimul moment si ca ai fi putut si ca aveai si ca inca mai aveai si trebuia sa mai ai putere sa astepti si sa refuzi si sa te pastrezi mandra, cat a durat rotunjimile si imacularea rochiei tale de mireasa, cat incorsetarea, cat voalul si dantelele, cat rotunjimea inelului tau care ingreunat si stramtorat acum ca o za dintr-o catena, asadar te crezi libera sau eliberata acum ca ai hotarat sa faci pasul cel mare, acum ca ai hotarat si crezi ca esti sigura si incerci sa te asiguri ca esti destul de decisa ca nu exista niciun pas inapoi, te crezi? nu esti, te simt acum asa cum ma privesti si asculti, daca as intinde mana sa-ti simt inima te-as convinge, esti mai fricoasa si mai disperata si mai inspaimantata decat oricand altcandva si mai ales ti-e teama sa privesti inapoi, ti-e teama de posibilitatea derularii inapoi a filmului tau si mai ales de posibilitatea aceasta, ti-e teama sa speri si sa vrei si sa descoperi ca s-ar putea cumva chiar si acum intoarce ceva inapoi, desface, dezlega, renunta, trada, elibera” telefonul, vibratia, geanta intre noi si telefonul vibrand in geanta dintre noi, ochii, ochelarii de soare deasupra fruntii, paharul albastru de plastic cu sampanie lasat pe una din scandurile bancii, paharul golit de sampanie, caramele, paharul reumplut, rasuflat, tacut, lacul, apa albastra, oameni mici straini neimportanti „de ce te-ai oprit?” „nu te saturi sa ma asculti repetandu-ti aceleasi lucruri la nesfarsit?” „nu” „si totusi nu mai au si niciodata n-au avut nici un efect asupra ta, ce efect au cuvintele mele, niciodata nu m-ai intrerupt si cu toate astea niciodata nu mi-ai dat crezare, de geaba ti-ai trecut pe vibratie telefonul, il simt, si eu si tu acum aici intre noi, si el cred ca ne simte pe amandoi aici si acum incercand sa fim singuri, intelegi metafora, niciodata libera, niciodata tu libera si tocmai de aceea” „de aceea ce?” paharul albastru, sampania, caramela „de aceea ce?” „mai bine activeaza-ti soneria, m-am gandit ca asta trebuie sa fie muzica ultimului capitol.

bucata din VIRGINITI

shine bright (II)

„m-ai prostituat?” „da” „stiam eu, stiam ca te vei razbuna, cum?” „nu ti-e de-ajuns sa stii ca te-am prostituat, vrei sa stii si cum?” „da, sunt curioasa” „probabil nu vei afla niciodata” „cred ca am dreptul, cel putin acest drept” „cred ca dreptul tau se lungeste atat cat tine generozitatea mea” zambii „noroc, felicitari noua pentru fituica” „ce fituica? diploma?” „aha” „nu” „nu ce?” „bem pentru altceva” „pentru noi?” „pentru ultima data” „ah da, imi place, pentru ultimadata” „povesteste-mi cum m-ai prostituat” „nu ti-e teama sa afli?” „nu” „si mai ales nu iti va fi teama sa te public, sa te dezgolesc in ochii tuturor strainilor?” „ai zis ca nu vei publica” „n-o voi face” „povesteste-mi despre mine, as vrea sa citesc continuarea la romanul despre mine” „romanul despre tine a devenit romanul despre mine, nu se mai numeste nici Amintiri despre o virgina si nici NU, acum se numeste Virginiti si nu exista nicio continuare, totul s-a sfarsit in momentul in care, in care ne-am ratacit unul de cellalt” „stiu, inseamna ca l-ai abandonat, ca n-ai mai scris nimic din seara cand am citit ultima data” „am scris, m-am intors inapoi si i-am dat un alt semnificat, e tocmai acesta modul in care am putut sa te prostituiez, ti-am negat calitatea de personaj principal” „ah, si cine e acum personajul principal, ai gasit pe altcineva?” Imi golii paharul si-l umplui din nou pe jumatate „altcineva e un cuvant vulgar, esti tu a-mi vorbi despre altcvineva, tocmai tu?” bau la randu-i „am incercat si incerc in continuare sa-i dau un sens acestei scriituri, scriitura care s-a nascut fara nicio pretentie, probabil cu scopul meschin de a te seduce, nu stiu, ca o explozie si de care nu ma pot debarasa, m-am intors sa revad toate cele scrise si m-am apucat sa rescriu, caut sa transform toata pornografia aceea in ceva artistic si mi-e rusine de ridicolul tentativei mele, probabil unicul scop si unica justificare a acestei scriituri este sa ma dezbrac de tine, sa ma lepad asa cum am facut-o de fiecare data, trebuia sa te explodez pe hartie, sa te scuip, sa te nasc intr-o alta forma toata a mea si numai asa cum te-am gandit eu ca sa te masor cu personajul creat dupa tiparul tau ca sa te gasesc neinteresanta pe tine adevarata, e felul in care te-am prostituat probabil, e felul in care o fac si acum probabil, sa te privesc si sa te vad ca pe personajul meu, sa-ti pun in gura cuvintele mele si sa te fac sa gandesti gandurile mele, e felul in care te prostituiez acum, esti vorba carnala a personajului meu, chiar acum, chiar aici, m-am intors si am imbracat romanul pe care iti place sa-l crezi despre tine intr-o alta proza, adevarata, cu tine cea adevarata dintotdeauna si acum si cu mine cel dintotdeauna adevarat si acum, cuvintele noastre si ultimadata a nostra probabil vor fi ultimile randuri din Virginiti, intelegi, e acesta felul in care te-am tradat, nimic porno, tu cea adevarata de acum si de aici” „voi putea vreodata sa ma, sa ma, citesc?” „sa te citesti? nu stiu, poate da, pe urma, cand ne vom rataci din nou si ne vom uita, and te vei uita inapoi la noi si te vei gandi impacata, fara remuscari si fara spaima, o amintire pe care n-o vei putea si nu va trebui s-o povesti nimanui, poate da, pe urma si cine stie sub ce masca si cate din tine vor mai supravietui, cine stie daca te vei mai putea reunoaste vreodata, cincin, pentru ultimadata” spune-mi sincer, imi ceru inclestandu-mi bratul, m-ai pastrat virgina? „da” „adevarat?” „da, pana la urma?” „da” Isi retrase mana „cincin, atunci cum m-ai prostituat?” „m-am intors ca sa te dezbrac de tine insati ca sa nu te mai recunoasti niciodata, dezbracata de hainele tale si de cuvintele tale, imbracata in haine pe care nu le-ai purtat niciodata si sa vorbesti cuvinte pe care nu le-ai gandit si vorbit niciodata, muzici pe care nu le cunosti si nu le-ai auzit niciodata, romanul despre tine a devenit romanul despre toate iubitele mele, tu personajul principal poate inca da dar in haremul meu, nu unica, confundata si concurata de celelalte iubite imposibile ale mele, romanul despre tine transformat intr-un eseu despre sexualitate, despre mine in definitiv, despre sexualitatea mea, despre abstinenta mea, despre represiile masturbarile si impotentele mele, romanul despre tine scriitura cu care sa ma eliberez de tine si de voi toate ca sa ma pastrez si inventez si adun sfant, virgin, ah, n-ai inteles niciodata nimic, am tot incercat sa-ti arat ca nu mai e si nu a fost niciodata vorba despre tine, ca e doar vanitatea ta care te face sa te crezi eroina si asta ma umileste pentru ca nu e vorba despre tine, e vorba despre proza mea, e tocmai ceea ce incerc si acum sa fac, sa ma lepad de tine si sa te transform intr-un personaj, incetand sa te mai vad si inteleg ca tu adevarata imbracata in rochia ta albastra si cu mobilul care acum iti vibreaza sa sug si rascolesc in tine vana si seva artistica, sa ma eliberez de tine cea adevarata care n-ai fost si niciodata nu vei fi a mea ca sa-mi fii indiferenta, sa te clonez, personaj, personaj, personaj, intelegi, si tu si eu personaje, si tu si eu din celalalt roman dinauntru personaje si iarasi personaje si daca voi gasi de cuviinta sa ne imbracam cu o alta plamuma si cu un alt strat de proza iarasi personaje si tu si eu, personaje persoanaje personaje, ah, dar sa lasam toate tampeniile astea, n-ai inteles niciodata c-am fost doar un personaj si eu pentru tine, personaje in filmele si prozele noastre, scrise sau nescrise, visate sau imaginate, niciodata nu vom putea si nu avem dreptul sa intindem mainile, degetele inclestandu-i bratul cum facuse mai devreme si ea, sa ne scuturam unul pe celalalt si sa zicem esti a mea si vei face asa pentru ca asa iti cer eu, nici eu nici tu si nimeni niciodata noua si noi altcuiva niciodata, pentru ca suntem adevarati, vii, dumnezei, liberi si nimeni nu ne poate transforma personaje in prozele lor, pe noi cei adevarati, ma-ntelegi ce-ti vorbesc, e un prag peste care nu poti trece, pragul realitatii, pragul carnii, degetele infipte in pielea bratului ei, carne, durere, viata noastra adevarata si noi adevarati si vii, liberi, singuri si de o mie de ori singuri, nimeni si niciun drept asupra noastra, şain brait laic a daimond, raspunde, te cauta sotul tau”

(bucata din VIRGINITI)

shine bright (I)

ultima data, ziua cand ni se inmanasera diplomele „felicitari” „mda, multumesc, si tie” imbratisati. Ramasei surprins de curajul ei, ma pastram rece, mai degraba ma silise s-o imbratisez si eu agatandu-mi-se de gat in vazul tuturor in curtea universitatii „ramai?” „da, vreau sa fac masterul, tu?” Ma intrebam daca entuziasmul ei era acela al femeii care nu mai are nimic de pierdut sau dimpotriva al aceleaia maritate pe care inelul de cununie o absolva de orice suspiciune de infidelitate si se simte libera sa vorbeasca, zambeasca si imbratiseze pe oricine vrea. Pentru ca intr-adevar inelul il purta pe deget de luni de zile de cand ne rataciram si instrainaram unul de altul fara a ne mai vorbi nicun cuvant. O descoperii pe feisbuc proband o rochie de mireasa si o stiam iremediabil pierduta. Nu stiam daca imbatisarea ei trebuia sa-mi arate cat eram de straini sau ca dimpotriva dupa toate lunile de instrainare tinea acum sa celebreze sau sa salveze o prietenie veche, o prietenie sau aventura mai ales nevinovata. Ah, ma gandeam, e tocmai virginitatea noastra ca ia dat curajul sa mi se agate de gat si sa ma cuprinda atat de voluptuos si in acelasi timp inocent, ca si un copil care strans la piept isi vara mainile in sanul mamei dezgolindu-l strainilor. Si mai ales ma sprijineam cand pe un picior cand pe altul si ma simteam stingher pentru ca in acel moment erectia mea trebuia sa-i dovedeasca ultima data ca strainatatea de toate aceste luni era doar o masca, una dintre acele venetiane pe care dispretul si indiferenta cu care vroiam s-o umilesc ori de cate ori ne intalneam pe coridoarele sau in aulele universitattii sau ori de cate ori incercase sa ma salute sau sa-mi zambeasca erau acum ruinate, tocmai in ultimul moment si ultima data. Ma gandeam ca se vruse si se stia razbunata si-mi imaginam zambetul ei „tu?, pleci?” „da” „cand?” „saptamana viitoare” „aşadar e totul deja programat?” şi eu nu-i raspunsei pentru ca era o intrebare retorica si pentru ca shine bright like a diamond. Isi cauta telefonl in geanta, raspunse si eu auzii, fara a incerca sa disting cuvintele, un glas care nu-i putea fi indiferent si care nu era nici de femeie. Incerca sa se pastreze interesata si bine dispusa dar nu reusi sa ma convinga. Probabil surasei cand o auzii ca te sun eu pe urma ochei? Si romanul despre mine?, lai terminat?, cand il publici?, ah, vanitas, imi zisei si zambii. Ma gandeam ca ar fi fost o vorba de spirit sa zic vanitas dar pe care ea n-ar fi inteles-o si ca in ochii ei n-as fi resuit sa produc decat efectul unui echivoc „romanul despre tine a devenit romanaul despre mine” „cum asa?” „e o istorie lunga, e toata istoria de cand ne-am ratacit unul de cellalt, luni de zile pe care nu ti le pot povesti acum si nu le vei afla proabbil niciodata” „de ce zici, esti atat de suparat pe mine?” „ar trebui sa fiu?” „nu stiu, spune-mi tu, tot timpul acesta mi-ai dat de inteles ca vrei sa ma uiti si sa nu ma mai vezi”. Tacui. Vorbisem anevoie. Ma simteam stingher si nu stiam ce vroia in definitiv de la mine acea fata maritata din fata mea. Imi era chiar ciuda ca trebui sa ruineze si ultima noastra intalnire cu deceuri nepotrivite asa cum o facu de fiecare data cu nuurile ei, ultima noastra intalnire si ultimile noastre cuvinte erau deja istorie, frante brutal fara a prevesti ratacirea nostra si tocmai lipsa acestor deceuri i-ar fi putut da un oarece farmec scriiturii mele in care erau narate. Simti ruptura. Stia si decise ca rolurile trebuiau inversate, ca era pentru prima data cand imi era intr-adevar indiferenta sau straina, ca daca ar fi vrut sa ma opreasca trebuia sa ma tina de mana asa cum facuse mai devreme cand mi se agatase de gat in timp ce eu cautasem sa ma strecor pe langa ea stiind ca o vedeam pentru ultima data. „De ce zici ca e despre tine, ce sa schimbat de atunci cu N.?” „Cu N. nu s-a schimbat nimic, tocmai de aceea a devenit romanul despre mine pentru ca N. s-a oprit si ratacit acolo si acum multe luni in urma si eu am continuat de unul singur, asa ca sa devin eu personajul principal” „sunt curioasa sa stiu cum te-ai razbunat pe mine, cum mai pedepsit” „razbunat si pedepsit pentru ce?” si tacuram si ne priviram in ochi pentru prima datra dupa atata timp „probabil unica razbunare a fost tocmai aceea de a te abandona si uita in ziua cand te-am sunat ultima data, de douazeci si patru de ori, fara raspuns ca sa descopar pe urma ca te-ai logodit, as zice ca te-ai condamnat singura dar nu e nicio condamnare, romanul despre tine a fost doar un moft, incercare de a te corupe si seduce probabil care pe urma a devenit incercarea de a ma lepada de tine ca de o piele cum o fac serpii” „asadar l-ai teminat?” shine brigt like a diamond „nu, n-am fost inca, ti-am spus ca o sa ma duc, o sa vad da mai tarziu, hai ca iti spun eu cand, te sun eu, cand termin, hai, da”. Nu stiu cat era incercarea de a-mi alimenta amorul propriu cautand s-o vad iritata, sa-i descopar fortata voiosiunea cu care raspunse si vorbise la telefon, era acelasi glas de mai devreme si eu stiam al cui glasul „asadar l-ai teminat?” „da, trebuia sa-l termin sau mai bine zis era deja terminat din momentul cand” „da, am inteles, din momentul cand eu am intrerupt toata, toata, dar trebuia pentru ca eu niciodata nu ti-am spus, nu ti-am spus ca” „nu trebuie sa-mi spui nimic, stiu totul, ba chiar ai face rau, ai ruina totul sau ai ruina ceea ce a mai ramas din acea scriitura” „ce vrei sa zici?” „vreau sa zic ca romanul despre tine avea un sens pana acum sau ar fi putut avea daca incheiat cu ultima data asa cum s-a intamplat cu adevarat cand ne-am vazut pentru ultima data, dar acum va trebui sa-l prelungesc cu toate aceste cuvinte ale tale si ale mele care sa ruineze totul cu deceuri si raspunsuri inutile, e totul clar si e bine sa fie asa, nu mai spune nimic” si inspirat cum eram ii intinsei mana, mana nu stiu de ce ca s-o tin indepartata asa cum facuse ea intotdauna implantandu-si pumnii in pieptul meu sau ca sa-i strang mana ei de ramas bun, rece si umilitor de rece sau ca un gest conceput fara explicatie si tocami de aceea nimerit pentru sfarsit. Intelese si claritatea gestului meu o facu sa se piarda pentru un moment. Ii descifrai ratacirea in surasul ofilit. Se reculese si-mi prinse mana „si cand il vei publica?” „niciodata!”. Hotararea cu care raspunsei o lovise ca o palma. Probabil isi reprosa slabiciunea de a se lasa umilita si acum, ea, o femeie maritata. Ideea publicarii imi starni oroare fara a intelege cu precizie cauza, mediocritatea scriiturii aceleia sau recunoasterea ultimei infrangeri pe care ea mi-ar fi servit-o. Pentru ca ce altceva ar fi insemnat ratacirea de a ma hazarda sa-i public romanul, s-o daruiesc lumii intregi personaj daca nu cea din urma si disperata chemare si dovada a slabiciunii si asteptarilor mele, ah, niciodata. Erau amestecate in cuvintele noastre si disperarea si stingherirea, ne regaseam dupa atata timp straini si totusi neschimbati, muti si cu o mie de alte nopti si de alte povesti pe care sa ni le spunem. Incercam sa ma pastrez demn si mai ales rece in ultimele noastre cuvinte si minute si cu cat eu mai retinut cu atat mai fermecator zambetul si voiosia ei. Iesiram din curtea universitatii, pentru ultima data eu. La semafor ramasei cu ochii atintiti la verde si apoi la rosu pentru ca nu mai stiam cum sa ma despart de ea. Banuiam ca trebuia sa-si continue drumul ei mai departe pe kogalniceanu catre camin, ca eu trebuie sa cobor pe puskin la vale si ca ne vorbeam ultimele cuvinte. Ah, cat imi erau de nesuferite momentele astea „si cand te vei intoarce?” „niciodata” „cum niciodata, de ce?” Buzele i se stransera, ochii in laturi. Verde „dar tu nu sarbatoresti?” „sa sarbatoresc ce?” „diploma, trebuie de udat, degeaba am rupt pantalonii trei ani de universitate?” Ma abatui de la drumul meu, in definitiv nu aveam de mers nicaieri dar faptul ca ne apropiam de caminul ei si gandul ca as fi putut da de inteles ca vroiam s-o petrec ca alte dati imi zgandari orgoliul si ma sfortai inca o data sa ne despartim. Ma gandeam in continuare la felul cum va trebui sa sfarsesc aceasta istorie narand-o si imi parea rau de prozaicitatea incheierii. Ne opriram. Tacuram. Ne priviram. Zambi „e greu cand niciunul dintre noi nu e ametit de bautura” si eu intelesei ca da, avea dreptate, în niciuna din serile si noptile petrecute impreuna nu furam treji, in vino veritas, si ma intrebam care dintre cele doua realitati era cea adevarta, in care dintre ele purtam mastile „bem o bericica?” glumii si pentru ptima oara nu m-ar fi putut inspaimanta nuul ei, ca probabil ma desenai irnoic in asteptarea raspunsului „nu, glumesti?” raspunse si zambiram amandoi pentru ca si ea intelese aluzia. Ma gandeam ca acest sfarsit ar fi fost probabil potrivit. Lumina din ochii mei se stinse. Cautai sa aflu cat era ora chiar daca nu ma interesa. O privii in fata. Ii descopeream noua privirea ei insistenta, patrunzatoare, privire de femeie care nu are nimic de pierdut sau care in definitiv e deja maritata „bere nu, dar sampanie poate” raspunse serioasa. Si asta ma tulbura. Ma intrebam ce urmarea de fapt. Si ma umilea voluptatea cu care ma dadeam prada banuielilor celor mai deocheate. Si vroiam sa-mi razbun umilirea intreband-o daca nu e nimic periculos pentru o femie maritata sa bea sampanie in acele conditii si asa mai departe si probabil o chiar facui mai mult sau mai putin cu aceste cuvinte caci imi raspunse nu, nu e, sunt libera la urma urmelor, nu e tocmai asta ce mi-ai cerut de fiecare data cand si eu ii smulsei mana dreapta ca sa-i apuc degetul cu inelul de logodna. Probabil zambetul meu din ironic deveni batjocoritor shine brigt like a diamond si umilirea ei si-o simtea adevarata si totala, avu o tresarire, o tentativa de a raspunde sau sa controleze cine o cauta dar tintuirea mea avu un efect de transa, continua sa ma priveasca sfidatoare ignorandu-si telefonul shine bright like a diamond shine bright like a diamond find light in the beautiful sea I choose to be happy you and I you and I were like diamonds in the sky youre a shooting star I see a vision of ecstasy when you hold me Im alive were like diamonds in the sky I knew that wed become one right way oh right „de ce, o singura intrebare, de ce?” „ultima data” raspunse. Ah. O uram. Mai mult decat oricand altcandva sau acum cu adevarat pentru prima oara. Si ea surase giocondian si lilabraumanian si eu stiam ca surasul ei nu era altceva decat batjocorirea dispretului meu, a urii sincere si neexplodate. Caci imi calcam in picioare toate ultimele dati, imi descuiase toate lacatele pe care le consideram ruginite si cu cheile aruncate in mare, si de ce si cum, pentru ca rochia ei albastra cu lantisorul cufundat in decolteu, cu sutienul alb conturat ca sa i se vada florile dantelelate, pentru ca o vedeam dezvirginata, ah traumatic dezvirginata si daruita canaliei care trebuia sa-i devina barbat, ca isi celebrase si dovedise inocenta, ca i se jucase cearsaful insangerat in fata intregii gloate si acum dupa toata abstinenta indurata se stia indreptatita sa guste din paharul pacatului, ca se vroia daruita si rasplatita, ca vroia sa-mi dovedeasca ceva si ce sa-mi dovedeasca, ea si eu acolo si o camera de hotel oarecare din tot orasul tot restul zilei si toata noapte numai dupa cateva ore sau minute din acel moment, eliberati si dezlantuiti ca cele mai salbatice fiare, safasiindu-i rochia si sutienii, smulgandu-i chilotii cu orgasmica glorie cu care si-ar fi scalpat indienii dusmanii, golind-o si dezbracand-o de toate bratarile si inelele si cerceii, goala asa cum o facuse maica-sa in prima zi a vietii, toata a mea, dezlantuita si toata goala asa cum fusese nascuta si daruita lumii, daruita mie, cu cearsafurile si pernele spulberate pe jos, impiedicati si rostogolindu-ne inradacinati pe podea pentru toate exploziile pe care ni le-am refuzat si refulat din prima noapte, din numai nu din prima noapte cand ar fi trebuit sa fie a mea, cand era si a fost a mea si eu nu, ca nu-s fiara, acum de o mie de ori mai fiara decat in noaptea aceea si ea de o mie de ori mai infometata, ah, trupul meu bolnav si imaginatia mea bolnava, shine brighta like a dimond tii cu tot dinadinsul sa te urasc? o intrebai si-mi paru rau ca o facui pentru ca ma suspecatm lacrimogen si mi-ar fi fost dezgustatoare tentatia de a exprima printro manea tumultul meu „mergem?” shine bright like a diamond shine bright like a diamond find light in the beautiful sea I choose to be happy you and I you and I were like diamonds in the sky youre a shooting star I see a vision of ecstasy when you hold me Im alive were like diamonds in the sky I knew that wed become one right way oh right „haidem, dar cu o conditie, offline” „stiu, ochei, silentios, nu-l pot stinge, ma-ntelegi, dar iti promit ca nu voi raspunde, iti promit” Parcalab la vale treizeci si unu august la stanga supermarket numarul unu sampanie milestii mici demidulce lei patruzeci si doi bani patruzeci caramele chisinaul de seara lei saizeci bani cincizeci pahare lei patru bodoni la deal valea morilor.

(bucata din VIRGINITI)

virginiti (fragment)

you and I and the blood and the bone vezi tu, femeile isi masoara batranetea numarandu-si ridurile de pe fata, barbatii numarandu-si firele de par pe care le pierd, eu am o alta masura still I walked when I shoulda run and I ran when I shoulda walked pentru mine o fata a inceput sa imbatraneasca din momentul in care a imbracat rochia de mireasa si mai tarziu cand isi schimba poza de pe profil cu primul copil, fete ieri mame azi, ruinate iremediabil si inainte de vreme and you’ll end up where you really belong nu-ti mai pierde timpul numarandu-ne anii, sunt aici probabil sa te invat tinerete fara batranete, ia-o ca un raspuns la intrebarea ta de ce te privesc asa and I ran when I shoulda walked and don’t I know it eu niciodata sotul tau, la noi e o traditie interesanta, feciorii neinsurati sunt inmormantati in haine de mire, probabil si fetele in rochie de mireasa, intelegi metafora? still I walked when I shoulda run daca m-as lasa inmormantat urmandu-va obiceiurile va trebui sa mor mire, insurat cu moartea, cu pamantul sign for what’s been sign for what never.

tomwaitsalicemood

Ma uitam la flacara brichetei mele prin sticla rosie sau violeta sau whatever a sampaniei aproape goale si dincolo in background in intunericul camerei flacara brichetei mele sa tremure in ochii ei and i must be insane to go skating on your name, tomwaitsalicemood, taceam de vreo zece minute si ma intrebam cum sunt culorile de pe fata mea vazute din partea ei, ea zicandu-mi ca e prea mandra si ca niciodata nu va putea sa ma urmeze ca sa se umileasca sa spele veceurile italienilor si ca bursa nu stiu ce de la stat vreo treizeci de mii de lei ca sa ramana profesoara de romana in satul ei si ca printre randuri eu sotul ei si ea sotia mea si copii si apoi tacu, sau dintai imi mutasem eu ochii mei intr-ai ei si pe urma tacu, de ce ma privesti asa? and by tracing it twice i fell trough the ice of alice, tu niciodata nu vei putea vorbi cu el renuntand la palatalizare nici macar atunci cand sa-i descrii dragostea ta and the raindrops on my window and the ice in my drink baby all i can think of is alice, nu era desigur ceea ce vroia sa auda si nu intelesese, banuiam ca nu intelesese ce vroiam sa-i spun, era una din acele o mie si una de dati cand imi rataceam privirea in ochii ei si ea probabil se inspaimanta de profunzimea sau opacitatea privirii mele sau ratacirile noastre deveneau jenante pentru ea ca sa ma intrebe o mie si una de dati de ce o privesc asa, nu stiu cum sa-ti explic, noi moldovenii cand incercam sa vorbim sau povestim sau impartasim ceva care conteaza cu adevarat pentru noi ca si in acest moment incercam sa vorbim o romana cat mai corecta si literara, ti se va parea neinteresant dar am descoperit in putinele dati cand vorbeam cu tata si el povestindu-mi nu stiu ce folosise „extraordinar” sau „sarut” sau alte cuvinte  asemanatore, cuvinte straine in gura lui, omul cand incearca sa exprime un sentiment care il atinge cu adevarat simte nevoia, probabil manat de inspiratie, sa foloseasca cuvinte adecvate, tu niciodata nu vei vorbi cu el asa cum o faci cu mine acum si cum o fac eu cu tine acum, fara sa ne dam seama, and so a secret kiss brings madness with the bliss, vorbisem pastrandu-mi opacitatea din ochi, ma gandeam sa vad ce impresie ii facuse revelatia mea, sa-i vad culorile de pe fata ei dar imi abandonasem ochelarii pe undeva de cateva ore si stiam ca n-aveam cum sa disting nicio trasatura pe fata ei si nici ea nu se trada cu niciun cuvant, how did the ocean rock the boat how did the razor find my throat, stins bricheta intrebat cum de lasasem leaca aceea de sampanie sau daca trebuia s-o impart cu ea sau macar s-o intreb daca s-o impartim, turnat toata in paharul meu, and the tears on my face and the skates on the pond they spell alice.

(fragment din VIRGINITI)

virginiti, cheers darling

pe masa leptopμl cμ wordμl deschis si Nμ amintiri despre o virgina din care eμ ii citeam o bμcata. alatμri de leptop o bμtlasca cμ jinica gμra cainarμlμi si paharele noastre, al meμ gol al ei pe jμmatate. taceam de cateva minμte. damienricemood. de fapt mai aveam cateva sorbitμri in paharμl meμ ca sa le golesc. ma gandeam sa ma intorc si s-o privesc, sa vad  ce impresie ii facμse lectμra scriitμrii mele. n-o faceam. de ce taci?, ma ascμltai? o stiam intinsa pe divan in spatele meμ cμ privirea atintita in tavan. tμ nμ mi-ai spμs niciodata daca esti virgina, nμ m-ai intrebat niciodata. vazμt bμtlasca plina goala pe jμmatate, paharele, tμrnat in pahare, dat paharμl ei ei, cheers darling, sorbit din paharμl meμ, inchis wordμl,  deschis yoμtμbμl, caμtat cheers darling, tacμt, la ce te gandesti? ma gandeam sa caμt si sa ascμlt si sa vad toate variatiμnile cheers darling si speram fara intrebari. baμi si vazμi fereastra. era noapte, yoμ gave me three cigarets nμ stiam cat era de tarziμ si nici nμ ma intrebam. ma gandeam la altceva. what i’m i, darling? ma gandeam ca pentrμ prima oara nμ caμtasem reflexiv si instinctiv sa mananc ceva nμmaidecat dμpa ce baμsem μn bacalas de jin, and i am too shy pentrμ prima oara nμ-l mai gaseam dezgμstator, ca ma mμltμmeam sa pastrez gμstμl vinμlμi in gμra, yoμr biggest mistake.