love lockdown (virginiti, tizing)

…i don’t need you sculat de pe pieptul ei, sprijinit in mana, ochii, nasul, buzele, barba, gatul, obrajii, fruntea, parul, fruntea, ochii locked down ochii, ochii, umezi, nemiscata. cautat pachetul kent, gasit pachetul kent, imbracat paltonul, introdus pachetul kent in buzunarul drept, introdusa bricheta in buzunarul drept, luat telefonul, luat sticla de sampanie, iesit, uitat paharul a secret code intors, gasit paharul, golit paharul, iesit, inchis usa, iesit la balcon, incuiat pe dinafara usa de la balcon screamin’ no no no no aprins una tigara kent, fumat si terminat una tigara kent, aprins a doua tigara, turnat sampanie in pahar, baut sampanie, asezat pe podea, incheiat paltonul, aprins a treia tigara your love locked down cautat telefonul, vorbit la telefon, cu valentin you lose. fusese probabil o lasitate sa ma reculeg in felul in care o facusem, sa ma risipesc vorbind la telefon cu cineva care imi era dealtminteri indiferent in acel moment. vroiam probabil sa fiu singur ca sa traiesc acel moment animaliceste, fara deceuri, sa beau toata sampania direct din sticla, sa termin de fumat tot pachetul aprinzandu-mi tigarile de la mucul celeilate, sa raman culcat la balcon pentru tot restul noptii, sa adorm la balcon toata noaptea, sa ma uit la luminile chisinaului zgribulit in palton, cu gulerul ridicat si bratele stranse subtuori, sa simt vantul si racoarea novembriului involburandu-mi pletele, sfichiuindu-mi fruntea si obrajii, fara deceuri, fara sa ma intreb ce face si ce crede si ce vrea ea de dincolo i have to go si ce trebuie sa fac acum, fara deceuri, ca un animal, invelit si incovrigat in paltonul meu ca un caine you lose you lose.

inel de logodnă pe deget şi alte tâmpenii

Nu ştiu dacă încerc să te seduc, sper că n-o fac pentru că m-ar dezgusta, ce înseamnă a cuceri, a amăgi, a urmări scopul de  a te avea, a te aburi şi numai începând de la cuvântul cucerire mă dezgustă aşa cum mă dezgustă tot ce înseamnă dragoste, sentimente, jurământ şi promisiune şi toate derivatele, mă-nţelegi, nu poţi pretinde şi acuza că-ncerc să te seduc pentru că n-o fac, nu ca ceilalţi, pentru că eu nu te amăgesc, eu sunt exact împotriva tuturor, singurîmpotrivatuturor, eu îţi spun deschis că nu vei fi niciodată soţia mea, eu nu căsătorie, nu nuntă, nu rochie de mireasă, nu inel, nu promisiune, nu dragostea vieţii mele, nimic din toate lacrimoginităţile şi telenovelele astea pe care le auzi din gura oricărui manelist, eu sincer, atât de sincer încât să te cutremur, tu mireasa mea de o noapte, de o săptămână, de câteva luni, eu îţi întind mâna şi îţi promit sprijin în noaptea asta ca să te îmbeţi şi rătăceşti, să te descoperi liberă, ah eşti poate cea mai frumoasă femeie din oraşul acesta şi nu crede că asta te face superioară, nu mă sclavizezi, nu mă impresionezi, pentru frumuseţea ta de care încă nu sunt sigur pentru că nu te-am văzut niciodată goală ca să mă conving tu n-ai niciun drept, eşti o posesoară de frumuseţea ta, niciun merit al tău, eşti probabil cea mai frumoasă fată din oraşul acesta dar numai atât, nu-ţi promit şi nici nu încerc să te-amăgesc, tu niciodată soţia mea, mărită-te cu mine ca să te refuz, cere-mi să-ţi fiu soţ ca să te privesc dispreţuitor şi să zâmbesc ironic şi să te refuz, te vreau liberă şi mai  ales te vreau eliberată, te vreau lângă mine nu ţie sprijin, nu ca ceilalţi, te vreau să-ţi dovedesc şi arăt toate slăbiciunile, nu eu că să-ţi lecuiesc slăbiciunile şi temerile ci tocmai să ţi le râd, să te umilesc, şi toate astea numai ca să te fac mai puternică, aşa ca şi mine, întreabă-mă de iubire şi-ţi voi spune, n-o cunosc şi n-o recunosc şi mă dezgustă iubirea, doar sex, orgasm, plăcere, întreabă-mă de iubire şi-ţi spun, ah da e adevărat, mă iubesc doar pe mine însumi, narcisiac şi cel mai mare narcisiac din câţi ai văzut şi vei auzi vreodată pentru că eu unicul de care să nu profit, de la care să nu-mi procur doar plăcere, eu propriul meu cobai experimentelor şi mazochismelor mele, te vreau ca mine şi să te vezi şi să mă vezi şi tu cu ochii mei, asta unica încercare, cel mai mare bine pe care ţi-l pot face dori şi dărui, unicul, să te eliberez şi aceasta cea mai mare dovadă de ceea ce numeşti iubire, te vreau singură pentru tot restul vieţii, singură şi puternică, şi tu singurăîmpotrivatuturor ca mine pentru că acesta adevărul, fără să depinzi de nimeni, fără să aştepţi pe cineva, singură şi puternică aşa ca să te duci să-ţi iei ceea ce vrei ori de câte ori vei vrea ceva, singură şi curajoasă ca să ceri, niciodată prea slabă ca să aştepţi, aşa ca mine, sincer, dezarmant şi cutremurător de sincer, acesta unicul bine pe care îl cunosc şi la care să mă pricep şi pe care să ţi-l vreau şi ţie, eu aici că să-mi întinzi mâna şi să te tai cu lama ca să ştii cât de ascuţită e lama, aici să-mi întinzi mâna şi să te frig cu ţigara să te învăţ că jăraticul frige, sprijină-te de mine ca să te las să te împiedici, să bei câteva guri din mare cât îţi va trebui ca să înveţi a înota, niciodată lângă tine scut să te apăr pentru c-ar însemna să te corup, viciez, slăbesc, eu aici cel mai scump om pe care îl vei cunoaşte îţi va rămâne în veci străin, aici cu mine să te culci, să te dăruieşti şi cu care să adormi în braţe ca să te trezeşti dimineaţa părăsită şi să nu mă mai afli nici a doua zi şi niciodată din nou, să mă uiţi ca să ne întâlnim din nou şi să-ţi aduci aminte de mine, lunecos ca un săpun, lichid ca apa şi nisipos ca nisipul suflat de vânt din palmele tale, întinde-ţi braţele şi închide ochii, te voi împinge în prăpastie ca să înveţi a zbura, totul sau nimic mă-nţelegi, numai încredere, totală şi iremediabilă şi ireversibilă, aici ca să te pălmuiesc ori de câte ori vei aştepta să fii mângâiată pentru ca să plăsmuiesc în ochii tăi privirea mea, această privire şi aceste cuvinte care însemnă singurîmpotrivatuturor, nu am fost trădat şi poate am fost trădat cândva dar nu contează, e tocmai asta ce mai contează, eliberaţi, liberi ca să stai singură pe plajă la miezul nopţii să asculţi marea, singură pe creasta munţilor, singură bându-ţi ceaiul pe întuneric fără a risca să fii tulburată de cineva ce faci aici scumpo singură, cea mai cretină dintre toate întrebările care pot exista pe lume, singur pentru că am venit singur şi voi pleca singur, singur pentru că niciodată n-am aşteptat nimic, întreabă-mă care e rostul să stăm acum aici împreună şi îţi voi spune, dezbrăcare da dar nu numai atât, dezbrăcare de toate o mie de cămăşi şi rochii şi tricouri ale prejudecăţilor tale, până când dezbrăcată să te vezi în oglindă şi să zâmbeşti în sfârşit ah sunt altfel, eram ca toate celelalte dar acum sunt altfel, tu m-ai făcut altfel şi eu atunci să te muşc de obraji şi să-ţi spun că nu vreau recunoştinţă, n-am făcut-o pentru recunoştinţă şi n-am aşteptat niciodată nimic şi la urma urmelor n-am făcut nimic, am făcut doar ceea ce ştiu, unicul lucru ce ştiu să-l fac şi am decis să-l fac atunci când eram aşezaţi pe bancă şi vorbeam, adică acum, atunci când mă întrebai ce vezi în ochii mei şi aşteptai să te cer mireasă, vroiai inel de logodnă pe deget şi alte tâmpenii, am zis investesc în fata aceasta, o vreau liberă, nu  a mea, nu va fi niciodată a mea şi nu-i cer să fie a mea şi o voi pălmui ori de câte ori îmi va cere să fiu al ei sau va cerşi să fie a mea, liberă, a nimănui, a ei singurăîmpotrivatuturor, aşa ca şi mine, în lumile noastre paralele, asemănătoare, dar străine, ascultă-mă, nu te mărita niciodată.

 

(fragment din „Virginiti”, variantă manuscrisă)

 

 

 

 

 

 

virginiti (fragment)

vei pierde multe din cauza mândriei tale ştii, ah eşti tu a-mi vorbi despre mândrie tocmai tu? de ce eu crezi că sunt mândră eu? eram cufundaţi într-o atmosferă edenmavisiană, stinsei lumina şi îmi agitai cuburile de gheaţă din paharul meu. eram dezgustat de gândul că va trebui să mai beau în cele din urmă şi ultima gură din paharul meu, dezgustat că îmi terfelisem principiul de a nu mai bea coniac şi mă întrebam dacă această seară şi această fată merită după toate excepţia de a bea coniac şi mai mult îmi părea rău că nu mă întrebasem, nu ezitasem nicio secundă dacă să beau sau nu coniac cu această fată când veni vorba, o făcui automat doar pentru a o îmbăta şi acum iat-o, o aveam îmbătată şi eu ameţit şi mă gândeam la ce va urma, mă gândeam la preţul plătit şi la ce va mai trebui să plătesc, mă gândeam dacă să fiu sincer şi să-i spun că de fapt n-o consideram mândră ci doar o piţipoancă şi că un om mândru poate fi îndreptăţit să fie aşa, eu sunt îndreptăţit să fiu mândru dar ea nu, ah nu avea absolut niciun motiv să fie mândră, a fost şi am văzut-o dintotdeauna o piţipoancă, cu vacuumul din gândurile şi ideile ei, frumoasă da dar numai atât, şi poate cu potenţial, potenţial pe care eu voi fi prea mândru ca să mă apuc să învestesc şi s-o cresc, s-o educ, s-o învăţ frumosul şi profunzimea, mă gândeam dacă ea e destul de inteligentă să îşi dea seama de aceste gânduri din tăcerea mea sau din privirea mea, mă gândeam şi încercam sa îi măsor miopiile în acest semiîntuneric pentru a şti câte din trăsăturile de pe faţa mea le poate citi şi în fine dacă mă interesează ce crede ea în definitiv, la preţul plătit, la încercările mele şi la ce va urma, dacă a meritat toate astea în definitiv. haide să schimbăm acest cântec, de ce cântecul acesta e tocmai de ce avem nevoie, de ce avem nevoie? de sinceritate de exerciţiul nostru de a ne învinge fricile de gândurile şi temerile tale ştiu că eşti preocupată, de ce crezi aş zice că m-am relaxat foarte bine mă simt minunat, mă bucur să aud asta ştiu că nu e ceea cu ce eşti obişnuită, cu ce sunt obişnuită? cu altfel de muzică de personaje cu gălăgie şi multă dar multă multă goliciune falsitate e ceea ce vreau să te învăţ să descoperi şi să înveţi ca să ştii şi să te fereşti, tu chiar n-ai fost niciodată la discotecă niciodată niciodată niciodată? nu şi ţi-am spus-o de la început că nu ne vom duce niciodată, pierzi mult să ştii, ştiu te-am pierdut pe tine te-am pierdut atâta timp pentru că dacă aş fi renunţat la principiul meu la mândriile mele te-aş fi convins de mult să ajungem la acest punct, ce punct? la acest nivel de intimitate să aduni curajul ca să vii la mine şi să te îmbeţi şi să dormi la mine. o privii şi încercai s-o descopăr tulburată. zâmbi. ştiam că trecusem o limită şi era tocmai asta ce o neliniştea că vom ajunge aici şi va trebui să o spunem, ea sau eu, că trebuie să petreacă noaptea asta cu mine. că de fapt nu trebuie, ah nu, nu voi insista cum nu am făcut-o niciodată până acum, nu e captivă aici şi nu am fost niciodată nimic, prea mândru pentru astfel de umiliri şi animalităţi, că de fapt e doar dorinţa ei de a rămâne aici. unei fete ca ea îi este greu să recunoască, imposibil şi n-o va zice niciodată, va căuta să lase de înţeles că nu are de ales, că e obligată şi amăgită, că am profitat de beţia ei, ca sunt vinovat eu, că ea e victima. probabil se gândea cum să zică toate aceste scuze şi învinovăţiri sau poate simţea că e totul prea frumos să se gândească la aşa ceva, să lase totul să vină de la sine. nu se poate pierde niciodată nimic din prea multă mândrie şi poate nu te-am pierdut eu pe tine ci tu pe mine şi poate ca te-aş fi dezbrăcat de mult dacă aş fi mers împotriva principiilor mele nu te agita vreau să spun ceva important ţi-am mai zis că nu se va lega niciodată nimic frumos şi adevărat dacă nu vom fi sinceri te-aş fi avut probabil dar iată că am ajuns azi în seara asta şi te-am dezbrăcat urmându-mi principiile rămânând mândru dezbrăcat de ceea ce niciun aifonist şi manelist şi bămvămist cu care te duci la discotecă şi căruia probabil te-ai dăruit nu va reuşi niciodată să te dezbrace sau poate a fost prea cretin ca să-şi dea seama că a făcut-o şi e tocmai asta ce te frământă e tocmai asta ce cauţi tu şi toate femeile sinceritate şi profunzime şi mai ales profunzime femeile au simţul profunzimii. cuburile de gheaţă se dezgheţaseră, rămâneau doar două mărgele, coniacul meu se diluase şi înţelesei că acum trebuie să fie mai puţin dezgustător, hotărâi să las să se dezgheţe şi mărgelele. deodată mă apropiai de ea şi îi strânsei palma în mâinile mele, îndelung şi apăsat. îmi simţise probabil palmele calde şi transpirate, vrui să-i transmit tulburarea mea sau inocenta mea, nu ştiu si nici nu vroiam sa-mi lămuresc gestul. o atinsei pentru prima dată. o atinsei inocent. înţelesei că de fapt n-o mai făcusem niciodată, nici măcar din întâmplare, nici măcar voit din întâmplare, că era virgină şi neprihănită pentru mine, că probabil se tulburase şi că trebuia să se tulbure. să te dezbrac de fricile tale de temerile tale de îngrozirile tale, aşezându-mă din nou pe scaun în faţa ei. şi mă declanşai. o ştiam biruită. mă descoperii şi eu ameţit când mă ridicasem de pe scaun şi asta trebui să mă elibereze de orice preocupări, de orice fel de ce-va-crede sau ce-va-fi-după. dădui peste cap ultima gură de băutură înghiţind şi mărgelele de gheată fără să mă mai gândesc cât sunt de dezgustătoare cele 40 de grade înjumătăţite probabil de gheaţa topită. vino haide să ne îmbrăţişăm cântecul acesta este minunat materialul care trebuie să dea o formă întâlnirii noastre şi sincerităţilor şi cuvintelor noastre de care pe urma ne vom aduce aminte ca de un vis îl vom simţi ca o pală de vânt fără a o putea descrie reţine conserva nimic nu vreau să abuzez de încrederea ta de beţia ta fă abstracţie dacă mă excit ah da mă excit te-am dorit toată seara şi toate dăţile când ne-am vorbit oriunde se întâmpla s-o facem te doream şi te doresc nediscriminat şi animalic dar nu pentru asta te vreau îmbrăţişată e ca să simţi că e ceva mai important decât dorinţa sau că e ceva care să îndreptăţească această dorinţă nu te preocupa n-o vom face dacă nu vrei s-o facem şi nu te simţi insultată şi umilită dacă înţelegi din cuvintele mele că ai ştiut din totdeauna că pentru asta ai venit aici şi pentru asta ne-am îmbătat just dont think about it e totul prea frumos ca să ruinăm cu astfel de negocieri vreau doar să-mi simţi electricitatea mele şi eu pe-a ta vreau poate să ştii şi să simţi şi să înţelegi cât de animalic te-am dorit dintotdeauna şi că totuşi sunt prea mândru şi am fost dintotdeauna mai mult decât un animal care îşi caută o femelă mă înţelegi ce vorbesc nu ştiu în fine haide să tăcem vai poate asta am făcut toată seara nu am făcut decât să tăcem sau poate că am vorbit de-ajuns ca de acum să putem tăcea ştiindu-ne împăcaţi şi împliniţi da în cele din urma e tocmai asta cineva care nu doar să te dorească animalic cineva cu care să poţi vorbi pricepi ce vreau să spun a vorbi înainte şi după. şi dacă această fată nu înţelege de fapt nimic, mă întrebai tresărind parcă atins de o uşoară descărcare electrică, dacă mă consideră ridicol, dacă e adormită, dacă nu-i pasă în definitiv de nimic din cele spuse, dacă în definitiv mă consideră prea complicat şi ridicol, şi poate, poate impotent şi fricos pentru că nu mai pot face ultimul pas, că nu pot nici măcar în aceste condiţii poseda, când o am dăruită în braţe, că nu pot s-o arunc în pat şi dezbrăca, nu-s în stare, impotent şi ridicol şi virgin şi inocent şi mai ales lipsit de minimul gram de bărbăţie, şi ciudat şi în definitiv ridicol si nepotrivit pentru ce vrea ea, că a fi diferit de toţi ceilalţi aifonişti şi manelişti şi restul nu mă înnobila cum credeam ci mă făcea şi mai neimportant. poate că se gândi şi ea la aceleaşi lucruri, poate că mă gândii exprimându-mi aceste temeri într-o formă materială pe care ea fu în stare s-o simtă stând îmbrăţişaţi, ca o căldură sau tremur. îşi strânse încolăcirea braţelor din jurul gâtului meu frecându-şi obrazul de urechea mea ca să mă conving şi s-o ştiu biruită, toată a mea. şi eu mă gândeam la ce va fi după, la cât de animalic doream acel corp pe care îl strângeam în braţe şi pe care îl bănuiam lilabraaumannian, mă îngrozeam la gândul cât de greu îmi va fi s-o dezbrac şi toate restul, la cum va fi şi dacă trebuie să fie cumva, dacă trebuie să încerc măcar sau să mă păstrez nobil până la urma şi s-o las să-mi scape, că va fi şi un după, va fi şi un altădată sau că cel mai probabil nu va mai fi niciun fel de altădată, că mâine se va trezi străină şi ruşinată, că o voi întreba dacă vrea să mai rămână şi ea va invoca o scuză oarecare şi se va duce şi eu voi înţelege din plecarea ei când se va simţi prea stingherită ca să mă îmbrăţişeze de rămas-bun ci doar îmi va face cu mâna sau va zice pa-pa că a plecat, că nu se va mai întoarce niciodată.

 

(fragment, variantă manuscrită)

https://www.youtube.com/watch?v=n62WvooKDFE

singurimpotrivatututor

fruntea mea este adolescenta dar tacerile mele calugaresti vreau sa fiu batran si sa raman tot ceea ce am fost din totdeauna un revoltat si un singurimpotrivatututorr care singur ca nimeni altul sia dorit sa fie dintotdeauna batran, caruia ii era rusine sa fie tanar si confundat cu toti ceilalti pubertani, ptca inauntru batran, ptca tacerile si linistile mele si zambetul meu impacat, nimic nu ma mai impresioneaza, nimic sa ma clinteasca. de parca mam intors veteran dintrun razboi al doilea mondial, de parca am vazut femei avortand sau copii taindulise cordonul ombilical, de parca am vazut cirezi de vaci inghitite de mlastini sau spulberate de tren sau tiruri, de parca trebuia sa fiu spanzurat si mi sa rupt franghia, de parca am fost nascut intro alta limba pe care acum inca o mai inteleg sau poate no mai inteleg, de parca miam descoperit intro fotogafie sepia casa parinteasca rasa de un buldozer, de parca am cantece care sami aminteasca de ierni si foamete prin lagare sau siberii, de parca dansasem de bucuria caderii unor imperii, de parca votasem pentru primele presedinte al unui stat nou, de parca as afla de moartea uneia dintre sotiile mele sau nasterea unui altt nepot, de parca mias cauta carja in creanga unui nuc, eu nu mai vreau nimic nimic nimic, doar amintirile mele, tineretile mele, neimpacarile mele, vechi vechi vechi cand inca nu erai nascut, cand inca nici nu erai pus in plan macar.

Prostituţia masculină în literatura universală (Maupassant, Bel Ami)

Apoi Duroy se întoarse cu pași mari, gândindu-se cum s-o mai sucească a doua zi, ca să iasă din încurcătură; dar când deschidea ușa odăii sale, scotoci prin buzunarul jiletcii să caute chibrituri și rămase înmărmurit găsind o monedă ce se învârtea sub degetul său.

Cum aprinse lumânarea, o scoase s-o vadă. Era un ludovic de douăzeci de franci!

Credea c-a înnebunit… Îl întoarse pe dos și pe față, căutând prin ce minune banul ăsta se găsea acolo. Și totuși, nu putuse cădea în buzunar din cer.

Apoi, deodată ghici și îl apucă o mânie plină de indignare. Amanta sa vorbise, în adevăr, de o monedă alunecată în căptușeală și găsită, la vreme de nevoie.

Ea îi făcuse pomana asta. Ce rușine! Jură:

„Ei bine! O voi întâlni, poimâine! Are să aibă un plăcut sfert de ceas!”

Și se așeză înciudat în pat, cu inima zguduită de furie și de umilință.

Se trezi târziu. Îi era foame.

Încercă să adoarmă din nou și să se trezească tocmai la ceasurile două; apoi își zise: „Cu asta nu câștig nimic, tot trebuie mai la urmă să găsesc bani.”

Apoi ieși, nădăjduind să-i vină vreo idee pe stradă.

Nu-i veni niciuna, dar, mergând, o dorință fierbinte de a mânca îl făcea să-i lase gura apă ori de câte ori trecea prin dreptul vreunui restaurant. La amiază, negăsind încă niciun chip, se hotărî dintr-odată: „Ei, am să prânzesc din cei douăzeci de franci ai Clotildei. Asta n-are să mă împiedice să-i înapoiez banii mâine”.

Prânzi la o berărie, cu doi franci și jumătate. Și, când intră la ziar, mai dădu încă și cei trei franci ușierului:

— Iată, Foucart, banii pe care mi i-ai împrumutat aseară pentru trăsură.

Lucră până la șapte ceasuri. Apoi se duse să cineze și mai luă încă trei franci din aceiași bani. Cele două bock-uri de seară făcură să urce la nouă franci și treizeci de bani cheltuiala sa pe ziua aceea.

Dar neputând să-și facă din nou credit, nici să-și creeze iarăși o altă sursă în douăzeci și patru de ceasuri, mai împrumută a doua zi șase franci și jumătate din cei douăzeci de franci pe care trebuia să-i dea înapoi seara, așa că veni la întâlnire cu patru franci și douăzeci de bani în buzunar.

Era înfuriat ca un câine turbat și-și făgăduia că va limpezi îndată situația. Va spune amantei sale: „Știi, am găsit cei douăzeci de franci pe care mi i-ai pus în buzunar alaltăieri. Nu ți-i dau înapoi azi pentru că starea mea nu s-a schimbat și pentru că n-am avut vreme să mă îndeletnicesc cu chestia bănească, dar ți-i voi înapoia la cea dintâi întâlnire.”

Ea sosi, iubitoare, grăbită, plină de temeri: „Cum avea s-o primească el oare?” Și îl sărută lung și apăsat ca să înlăture explicația în cele dintâi momente.

Georges își zicea că va fi timp și mai pe urmă să atingă chestia. Trebuia să caute prilejul. Nu găsi prilejul și nu spuse nimic, dându-se înapoi din fața celor dintâi cuvinte cu care trebuia să înceapă această chestie delicată.

Ea nu vorbi nicidecum de preumblare și fu fermecătoare în toate chipurile.

Se despărțiră pe la miezul nopții, după ce-și dădură întâlnire tocmai pentru miercurea din săptămâna viitoare, din pricină că doamna de Marelle fusese poftită la cină în mai multe locuri câteva zile la rând.

A doua zi, când plăti prânzul, Duroy căutând în buzunar cele patru monede care îi rămăseseră, băgă de seamă că erau cinci, dintre care una de aur.

Mai întâi crezu că i-a fost dată ca rest, din nebăgare de seamă, apoi înțelese și simți zvâcnindu-i inima de umilința acestei pomeni statornice.

Cât îi păru de rău că nu spusese nimica! Dacă ar fi vorbit cu tărie, nu s-ar fi întâmplat asta.

Timp de patru zile făcu încercări și sforțări tot atât de numeroase cât și fără de folos ca să-și procure cinci ludovici și mâncă cu al doilea al Clotildei.

Ea găsi mijlocul – cu toate că el îi spusese furios: „Să nu mai începi gluma din celelalte seri că am să mă supăr” – de a strecura încă douăzeci de franci în buzunarul pantalonilor săi când se întâlniră din nou întâia dată.

Găsindu-i, înjură – „Mama dracului!” – și-i puse în buzunarul jiletcii ca să-i aibă la îndemână, căci n-avea niciun ban.

El își liniștea conștiința prin acest raționament: „Îi voi da toți odată, grămadă. La urma urmei, ăștia nu-s alta decât bani împrumutați”.